Închid ochii și-mi pun o dorință

21813663819_cc2617ec77_z

Mă chinui să-mi aduc aminte vocea. Și mâinile. Și glumele. Ah, și poveștile! Alea scormonite pe loc, pe care ni le ziceai de fiecare dată când se lua curentul. Erau cu prințese, eu întotdeauna am fost una dintre ele. Aia care cădea de pe cal sau se împiedica în fața alaiului și pica în nas, de râdea împărăția toată.

Mă chinui să-mi aduc aminte râsul. Ăla incontrolabil și înfundat, ca atunci când am fost în cimitir și ne-a surprins popa fumând. Când am crezut că o să scăpăm de rușine dacă fugim prin gardul rupt și tu n-ai încăput.

Mi-e dor de înțelegerile noastre negociate la sânge, pe-un pachet de țigări și-o înghețată cu căpșuni. Hah, ce ieftin ne vindeam!

Și de meciuri, jur pe roșu că mi-e dor de fotbal! Chiar dacă n-am înțeles nici acum exact de ce aia se numește “lovitură de pedeapsă” și e transmisă în direct la TV.  Barbarie curată!

Ăstea-s primele pe care le-aș cere înapoi, dac-aș găsi o lampă fermecată. Și să-mi explice Duhul alintul tău preferat pentru mine. Să-mi spună clar ce e aia capră bengaleză, tati, că nici măcar Google nu știe.